De ce rezistă oasele de dinozaur atât de mult timp?

Un dinozaur Scipionyx samniticus a rezistat timp de peste 113 milioane de ani, cu intestinul și ficatul încă vizibile.

Fosilele pot fi incredibil de vechi, de neconceput, dar cum pot supraviețui atât de mult timp, în timp ce oasele animalelor se descompun în doar câțiva ani?

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

Totul se reduce la condițiile în care a murit un animal și la ceea ce s-a întâmplat cu rămășițele sale după ce a murit. Este vorba despre un monstru marin gigantic de acum 150 de milioane de ani.

„Aceasta este, de fapt, partea cea mai bună”

După cum a declarat expertul în fosile Steve Etches MBE pentru IFLScience, o parte din motivul pentru care Pliosaurus – o reptilă marină antică – s-a păstrat atât de bine a fost faptul că acesta zăcea cu fața în jos în noroi.

„Aceasta este, de fapt, partea cea mai bună”, a spus Etches. „Atunci când găsești o fosilă într-o cornișă sau orice altceva, întotdeauna le întoarcem cu susul în jos pentru că, atunci când moare, partea care coboară în noroi este netulburată. Întotdeauna partea de sus este cea care începe să se degradeze mai rapid”.

Fosilele pot fi incredibil de vechi

Țesuturile moi se descompun de obicei destul de repede, deși găsim exemple rare de bucăți de piele conservate (chiar dacă unele dintre ele se dovedesc a fi falsuri).

Fosilizarea poate lua mai multe forme, dar cele mai bune fosile se formează, de obicei, atunci când animalul este rapid înglobat în sedimente – precum monstrul nostru marin uriaș cu susul în jos – care pot fi sub formă de noroi sau cenușă vulcanică.

Pe măsură ce acest sediment se acumulează, devine litificat, ceea ce înseamnă că se transformă în rocă, blocând animalul.

Permineralizarea este cel mai comun tip de fosilizare care are loc atunci când apa din sol, lacuri sau ocean transportă minerale în țesuturile organice.

Fosilizarea poate lua mai multe forme

În cele din urmă, se acumulează suficiente depozite pentru a crea un fel de mulaj intern, care poate fi făcut din calcit, fier sau – ca în cazul acestui Pliosaurus opalizat uimitor de frumos – silice.

Mineralele înlocuiesc materialele organice din os, precum colagenul și alte proteine, până când fosila conține mai multe cristale minerale decât osul original.

O fosilă poate fi orice urmă sau rămășiță a unei vieți trecute, fie că este vorba de o urmă de picior, o vizuină, o bucată de piele sau un os. După cum explică cercetătorii, cuvântul fosilă provine din termenul latin fossilis, care înseamnă doar „dezgropat” și nu este specific pentru os.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Păsările au început să se diversifice cu mult înainte ca dinozaurii să dispară

O broască de pe vremea dinozaurilor s-a conservat cu abdomenul plin cu ouă

Un adevărat „titan” al dinozaurilor din Cretacic, dezgropat în Spania

Unele specii de dinozaur dormeau la fel ca păsările din prezent, dezvăluie fosilele